Este posibilă ștergerea rezultatelor căutării? O explicație despre 'Dreptul de a fi uitat'

Dreptul de a solicita ștergerea informațiilor despre tine din trecut, cum ar fi articole, este cunoscut sub numele de “dreptul de a fi uitat” și a atras multă atenție. Dar care a fost decizia juridică în Japonia cu privire la “dreptul de a fi uitat”?

La 31 ianuarie 2017, Curtea Supremă a Japoniei a luat o decizie cu privire la URL-urile care afișează istoricul arestărilor de acum aproximativ 5 ani pentru încălcarea “Legii japoneze privind interzicerea prostituției infantile și a pornografiei infantile” pe motorul de căutare Google. Fără a folosi termenul “dreptul de a fi uitat”, Curtea a examinat posibilitatea ștergerii pe baza dreptului la viață privată, a stabilit un standard de echilibrare comparativă și l-a aplicat, negând ștergerea.

Există voci care spun că, după această decizie a Curții Supreme, a devenit mai dificil să se șteargă rezultatele căutărilor legate de articolele de arestare și istoricul arestărilor. Vom explica cum sunt tratate cererile de ștergere a rezultatelor căutărilor în instanță.

https://monolith.law/reputation/deletion-arrest-article[ja]

Publicarea antecedentelor penale și a cazierului judiciar

Există numeroase exemple în care publicarea antecedentelor penale ale altor persoane a fost considerată o încălcare a dreptului la viață privată.

Publicarea antecedentelor penale și ștergerea articolelor

Un fost inculpat, declarat vinovat într-un caz penal care a avut loc în Okinawa sub ocupație, a ridicat problema că a fost descris cu numele real într-un roman non-ficțional (cazul non-ficțional “Inversare”). În proces, s-a stabilit că “faptul că o persoană a fost suspectată într-un caz penal, a fost ulterior inculpată și a primit o sentință, în special o sentință de vinovăție, și a executat o pedeapsă cu închisoarea, este un aspect care afectează direct onoarea sau credibilitatea acelei persoane, astfel încât aceasta are un interes care merită protecție legală pentru a nu fi publicate fără discernământ faptele legate de antecedentele sale penale”, și pe această bază, “în cazurile în care interesul legal de a nu fi publicate faptele legate de antecedentele penale este considerat superior, se poate solicita compensație pentru suferința psihică cauzată de această publicare”, recunoscând astfel încălcarea dreptului la viață privată și ordonând plata de daune (Hotărârea Curții Supreme din 8 februarie 1994).

În plus, în 2009, a fost ridicată problema publicării pe un site web a informațiilor despre un fost inculpat care a fost declarat vinovat și a executat o pedeapsă cu închisoarea pentru o crimă de asigurare. Curtea a stabilit că “o persoană care, ca reclamant, a primit o sentință de vinovăție sau a terminat de executat o pedeapsă cu închisoarea, este de așteptat să se reintegreze în societate ca cetățean obișnuit, astfel încât are un interes care merită protecție legală pentru a nu fi perturbată pacea vieții sociale pe care o formează nou și pentru a nu fi împiedicată reabilitarea sa prin publicarea faptelor legate de antecedentele sale penale”.

În plus, luând în considerare faptul că la momentul publicării acestui articol, mai mult de 20 de ani trecuseră de la producerea evenimentului și mai mult de 8 ani de la terminarea executării pedepsei de către reclamant, s-a stabilit că “faptul că a devenit odată notoriu nu înseamnă că nu există un interes legal pentru reclamant de a nu fi publicate faptele legate de antecedentele sale penale”, recunoscând astfel încălcarea dreptului la viață privată și ordonând plata de daune (Hotărârea Curții Districtuale Tokyo din 11 septembrie 2009).

https://monolith.law/reputation/privacy-invasion[ja]

Astfel, dacă publicarea antecedentelor penale ale altora este recunoscută ca o încălcare a dreptului la viață privată, se poate argumenta că ar trebui doar să se solicite ștergerea fiecărui articol care publică antecedentele penale pe internet, în loc să se solicite ștergerea rezultatelor căutării, care este mai greu de obținut.

În acest sens, există:

• Cazuri în care nu se poate lua legătura cu persoana căreia i se solicită ștergerea, adică cazuri în care nu se poate lua legătura cu site-uri sau persoane care locuiesc în străinătate, sau cazuri în care nu se respectă hotărârile judecătorești japoneze
• Cazuri în care numărul de site-uri de șters este enorm, ceea ce necesită timp și face ca taxele de avocat și costurile de investigație să devină foarte mari
• Cazuri în care problema este afișarea în rezultatele căutării, și dacă nu sunt afișate în rezultatele căutării, nu este insuportabil chiar dacă există articole defăimătoare pe forumuri anonime etc.

Există, de asemenea, multe cazuri în care este necesară ștergerea rezultatelor căutării.

Publicarea antecedentelor penale și ștergerea rezultatelor căutării

De ce este mai dificil de acceptat ștergerea rezultatelor căutării decât ștergerea articolelor? Să ne reorganizăm punctele de discuție.

Când vorbim despre operatorii de căutare, Yahoo și Google sunt cele mai cunoscute și probabil că le-ați folosit și dumneavoastră. Definindu-le în mod strict, acestea colectează în mod exhaustiv informațiile postate pe site-urile web de pe internet, salvează copii ale acestora, creează un index bazat pe aceste copii și organizează informațiile, furnizând rezultatele căutării în funcție de condițiile specificate de utilizatori.

Colectarea, organizarea și furnizarea informațiilor de către acești operatori de căutare se realizează automat prin intermediul unui program. Cu toate acestea, acest program este creat astfel încât să poată obține rezultate în conformitate cu politica operatorului de căutare în ceea ce privește furnizarea rezultatelor căutării, iar furnizarea rezultatelor căutării are aspectul unui act de exprimare de către operatorul de căutare și este considerat a fi legat de libertatea de exprimare.

În plus, furnizarea rezultatelor căutării de către operatorii de căutare ajută oamenii să transmită informații pe internet sau să obțină informațiile de care au nevoie din cantitatea enormă de informații disponibile pe internet. În societatea modernă, acest lucru joacă un rol extrem de important ca infrastructură pentru circulația informațiilor pe internet.

Prin urmare, se consideră că dacă furnizarea unor anumite rezultate de căutare de către un operator de căutare este considerată o încălcare a drepturilor și se solicită ștergerea acestora, acest lucru reprezintă o restricție asupra actului de exprimare și o restricție asupra rolului social îndeplinit prin furnizarea rezultatelor căutării.

În decizia sa privind așa-numitul “drept de a fi uitat”, Curtea Supremă a indicat următoarele ca standard pentru echilibrarea comparativă în ștergerea rezultatelor căutării.

În cazul în care un operator de căutare, în urma unei solicitări de căutare bazate pe anumite criterii referitoare la o persoană, furnizează ca parte a rezultatelor de căutare informații precum URL-uri ale site-urilor web care conțin articole etc., care includ fapte care aparțin vieții private ale acelei persoane, dacă acest act este ilegal sau nu ar trebui să fie determinat prin compararea și evaluarea diverselor circumstanțe legate de natura și conținutul faptului respectiv, gradul de daune concrete suferite de acea persoană și amploarea în care faptele care aparțin vieții private ale acelei persoane sunt transmise prin furnizarea informațiilor URL etc., poziția socială și influența acelei persoane, scopul și semnificația articolului etc., situația socială la momentul publicării articolului etc. și schimbările ulterioare, necesitatea de a descrie faptul respectiv în articolul etc., și interesele legale de a nu fi publicate faptul respectiv comparativ cu motivele pentru furnizarea informațiilor URL etc. ca rezultate de căutare. În cazul în care este clar că interesele legale de a nu fi publicate faptul respectiv sunt superioare, este rezonabil să se înțeleagă că se poate solicita operatorului de căutare să șteargă informațiile URL etc. din rezultatele căutării.

Decizia Curții Supreme din 31 ianuarie 2017 (Anul 2017 al calendarului gregorian)

Motivul pentru care această decizie a stârnit un mare ecou este datorat următoarelor două puncte:

1. Faptul că a abordat ștergerea rezultatelor de căutare în cadrul dreptului general la viață privată și nu a menționat deloc “dreptul de a fi uitat”
2. Faptul că a clarificat cerința “în cazuri evidente”

În ceea ce privește punctul 1, deși unele părți au făcut gălăgie că a negat “dreptul de a fi uitat”, se poate înțelege că nu a menționat deloc “dreptul de a fi uitat” deoarece a considerat că poate judeca prin compararea și evaluarea pe baza standardelor existente, fără a introduce un concept nou.

În ceea ce privește punctul 2, de exemplu, în cazul deciziei Curții Supreme pentru cazul non-ficțiunii “Inversarea”, standardul de comparare și evaluare, care a fost “în cazul în care se consideră că interesele legale de a nu fi publicate faptele legate de antecedentele penale etc. sunt superioare”, a fost schimbat în “în cazul în care este evident că interesele legale de a nu fi publicate faptul respectiv sunt superioare”.

Adică, comparând și evaluând diversele circumstanțe legate de interesele legale de a nu fi publicate faptul respectiv și motivele pentru furnizarea informațiilor URL etc. ca rezultate de căutare, nu este cazul ca rezultatele să fie șterse dacă încălcarea vieții private este chiar și ușor mai gravă, ci “în cazul în care este evident că interesele legale de a nu fi publicate faptul respectiv sunt superioare” înseamnă că greutatea este pusă pe partea motorului de căutare de la început, și dacă nu există o încălcare gravă a vieții private, nu se va considera “evident”, și rezultatele căutării nu vor fi șterse, ceea ce a fost interpretat ca ridicarea barei pentru cei care solicită ștergerea.

https://monolith.law/reputation/request-deletion-google-search[ja]

Rezumat

În decizia Curții Supreme din ianuarie 2017 (Heisei 29), cerința de “claritate” nu a apărut de la instanța originală până la instanța de judecată, și chiar dacă standardul devine mai strict, nu este niciun rost pentru o oprire preventivă. Faptul că a fost luată o decizie atât de strictă într-un caz simplu de ștergere a atras atenția, și, așa cum am menționat la început, după această decizie a Curții Supreme, s-a spus că rezultatele căutării legate de articolele de arestare și istoricul arestărilor au devenit mai greu de șters în instanțele de judecată.

Desigur, ștergerea rezultatelor căutării este decisă ca rezultat al comparării diverselor circumstanțe, și chiar dacă vorbim despre antecedente penale sau condamnări într-un singur cuvânt, există diverse situații, cum ar fi cazurile în care a fost dată o sentință cu închisoare sau cazurile în care nu a fost intentată o acțiune penală. Este necesar să acordăm atenție acumulării de cazuri judiciare în viitor pentru a vedea cum sunt judecate aceste ștergeri ale rezultatelor căutării pentru antecedente penale și condamnări.

Prezentarea măsurilor noastre de către firma noastră

Cabinetul nostru de avocatură Monolis, este un cabinet de avocatură cu o înaltă specializare în IT, în special în domeniul internetului și al legii. În ultimii ani, informațiile legate de daunele de reputație și defăimare răspândite pe internet au cauzat daune grave sub forma unui “tatuaj digital”. Cabinetul nostru oferă soluții pentru gestionarea acestor “tatuaje digitale”. Detalii sunt prezentate în articolul de mai jos.

https://monolith.law/digitaltattoo[ja]