Este ilegal să postezi videoclipuri cu karaoke? Ce trebuie să știi despre drepturile conexe de autor atunci când postezi videoclipuri

Există un caz în care un bărbat care a creat și a încărcat pe YouTube un videoclip folosind fără permisiune o sursă de karaoke, a fost trimis în judecată în septembrie 2018.

Suspiciunea de trimitere în judecată a fost că a descărcat ilegal de cinci ori o sursă de karaoke pe care o companie de distribuție muzicală o distribuie pe internet contra cost, a postat un videoclip de karaoke pe YouTube cu versuri etc. și a obținut venituri din publicitate de aproximativ 8 milioane de yeni. Cu toate acestea, ceea ce a încălcat a fost “dreptul de autor adiacent”.

Dreptul de autor adiacent nu este foarte conștientizat în general, dar este un drept important care nu poate fi ignorat în crearea și utilizarea muzicii, și dacă nu aveți cunoștințe, există posibilitatea să încălcați fără să vă dați seama.

Aici, vom lua în considerare dreptul de autor adiacent ca drept asupra muzicii.

Ce înseamnă drepturile conexe dreptului de autor

În sens larg, “dreptul de autor” este împărțit în “drepturile autorului (dreptul de autor)” și “drepturile conexe dreptului de autor”. În timp ce “drepturile autorului (dreptul de autor)” sunt acordate “creatorului” unei opere, “drepturile conexe dreptului de autor” sunt drepturile acordate celor care “transmit” operele către public.

Această “transmitere” poate lua diverse forme, dar în cadrul legii dreptului de autor, drepturile apar pentru a proteja patru părți: “artista interpretă”, “producătorul de înregistrări”, “difuzorul” și “difuzorul prin cablu”. La fel ca dreptul de autor, aceste drepturi apar automat, fără a fi necesară înregistrarea sau solicitarea, în conformitate cu regulile internaționale.

https://monolith.law/corporate/intellectual-property-infringement-risk[ja]

Ce înseamnă un interpret

“Interpretarea” este definită ca “reprezentarea unei opere prin teatru, dans, muzică, cântec, recitare, declamare sau alte metode (inclusiv acțiuni similare care nu reprezintă o operă, dar au o natură artistică).” (Articolul 2, paragraful 1, punctul 3 al Legii Japoneze a Drepturilor de Autor). De asemenea, “acțiuni care nu reprezintă o operă, dar au o natură artistică” se referă, de exemplu, la magie, acrobații, trucuri, imitații etc., iar spectacolele pentru public, precum show-urile de patinaj pe gheață sau circul, sunt considerate interpretări.

“Interpretul” este definit ca “actor, dansator, muzician, cântăreț sau oricine altcineva care interpretează sau dirijează, sau regizează interpretarea.” (Articolul 2, paragraful 1, punctul 4 al Legii Japoneze a Drepturilor de Autor). Oricine cântă, dansează sau recită poate fi considerat un interpret, nu doar cei care reprezintă opere, ci și cei care fac trucuri sau imitații, care nu sunt opere.

Interpretările care sunt protejate, conform Articolului 7 al Legii Japoneze a Drepturilor de Autor, sunt:

• Interpretările care au avut loc în Japonia
• Interpretările înregistrate pe un disc protejat
• Interpretările transmise prin radiodifuziune protejată
• Interpretările transmise prin difuzare prin cablu protejată
• Interpretările pe care Japonia are obligația de a le proteja conform “Tratatului pentru Protecția Artiștilor Interpreți sau Executanți”, “Tratatului Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale privind Interpretările și Înregistrările”, “Acordului TRIPS” și “Tratatului de la Beijing privind Interpretările Audiovizuale”

Așa este definit.

Ce înseamnă producător de înregistrări

“Înregistrarea” se referă la obiectul care a fixat (înregistrat) sunetul (nu se limitează la operele de autor) pentru prima dată (așa-numitul “master”), iar suportul nu contează, deci chiar dacă este înregistrat pe un CD, o casetă, hard disk-ul unui computer etc., este considerat o înregistrare (Articolul 2, paragraful 1, punctul 5 din Legea japoneză a drepturilor de autor). De asemenea, se numește “înregistrare comercială” copia unui master (înregistrare) care este vândută pe piață, cum ar fi un CD (Articolul 2, paragraful 1, punctul 7 din Legea japoneză a drepturilor de autor).

“Producătorul de înregistrări” este persoana care a fixat (înregistrat) un sunet pentru prima dată și a creat masterul (înregistrarea) (Articolul 2, paragraful 1, punctul 6 din Legea japoneză a drepturilor de autor).

Ceea ce trebuie să reținem este că “sunetul” nu se limitează la operele de autor, deci include și sunetele naturale. În plus, “fixarea sunetului” nu se limitează la înregistrare, deci operatorii de karaoke care creează surse de sunet pentru karaoke și operatorii care creează date MIDI sunt, de asemenea, producători de înregistrări.

Înregistrările care primesc protecție, conform Articolului 7 din Legea japoneză a drepturilor de autor, sunt:

• Înregistrările create de cetățenii japonezi
• Înregistrările create în Japonia (sunetul a fost fixat pentru prima dată în Japonia)
• Înregistrările pe care Japonia are obligația de a le proteja în conformitate cu “Convenția pentru protecția interpretărilor, producătorilor de înregistrări fonografice și organismelor de radiodifuziune”, “Convenția Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale privind interpretările și înregistrările”, “Acordul TRIPS” și “Convenția pentru protecția producătorilor de înregistrări fonografice”

Așa stau lucrurile.

Ce înseamnă un difuzor

“Difuzarea” se referă la transmisia wireless care face parte din “transmisia publică” și care are ca scop primirea simultană a aceluiași conținut (nu doar opere de autor) de către public (“persoane nespecificate” sau “un număr mare de persoane”), așa cum se întâmplă în cazul televiziunii, unde programul “ajunge întotdeauna la receptor” (Legea drepturilor de autor, articolul 2, paragraful 1, punctul 8).

În cazul în care se utilizează un dispozitiv de transmisie publică automată, cum ar fi un server, chiar dacă transmisia se face fără “stocare” în dispozitiv, cum ar fi “difuzarea pe internet” sau “webcasting”, nu este considerată difuzare, deoarece programul nu este “întotdeauna transmis la receptor”.

Un “difuzor” este definit ca o persoană care difuzează ca o afacere (Legea drepturilor de autor, articolul 2, paragraful 1, punctul 9), și include persoane care transmit (difuzează) programe, cum ar fi Campus FM.

Difuzările care beneficiază de protecție, conform articolului 7 din Legea drepturilor de autor, sunt:

• Difuzările realizate ca o afacere de către cetățenii japonezi
• Difuzările realizate de la echipamentele de difuzare situate în țară
• Difuzările pe care Japonia este obligată să le protejeze în conformitate cu “Convenția pentru protecția interpretărilor și a producțiilor” și “Acordul TRIPS”

Acestea sunt difuzările care beneficiază de protecție.

Ce înseamnă operatorii de televiziune prin cablu

“Televiziunea prin cablu” se referă la “transmisia publică” în care același conținut (nu se limitează la operele de autor) este primit simultan de public, prin transmisie prin cablu, asemănător cu televiziunea prin cablu, unde programul “ajunge întotdeauna la receptor” (Legea drepturilor de autor, articolul 2, alineatul 1, punctul 9 al 2-lea).

În cazul în care se utilizează un dispozitiv de transmisie publică automată, cum ar fi un server, chiar și în cazurile în care transmisia se face fără “stocare” în dispozitiv, cum ar fi “transmisia pe internet” sau “webcast”, nu este considerată televiziune prin cablu, deoarece “programul nu este transmis întotdeauna la receptor”.

“Operatorii de televiziune prin cablu” sunt definiți ca cei care desfășoară activitatea de televiziune prin cablu (Legea drepturilor de autor, articolul 2, alineatul 1, punctul 9 al 3-lea), iar televiziunea prin cablu care beneficiază de protecție, conform articolului 9 al 2-lea din Legea drepturilor de autor, este:

• Televiziunea prin cablu realizată ca o afacere de către cetățenii japonezi (excluzând cele care primesc transmisii)
• Televiziunea prin cablu realizată de la facilitățile de televiziune prin cablu din Japonia (excluzând cele care primesc transmisii)

Așa este definit.

Drepturile conexe de autor și drepturile de proprietate

Drepturile de autor includ “drepturile de autor ca drepturi de proprietate” și “drepturile morale ale autorului”, în timp ce drepturile conexe de autor sunt în principiu un singur tip, adică “drepturi de proprietate”.

Cu toate acestea, doar pentru artiștii interpreți sau executanți, se acordă “drepturi morale ale artiștilor interpreți sau executanți”, similare cu drepturile morale ale autorului, astfel încât artiștii interpreți sau executanți primesc atât “drepturi morale ale artiștilor interpreți sau executanți” cât și “drepturi de proprietate”.

https://monolith.law/reputation/protection-author-moral-rights[ja]

Drepturile de proprietate pe care le deține autorul sunt în principiu toate “drepturi de licență”, care sunt drepturi care pot opri utilizarea neautorizată de către alții. Cu toate acestea, drepturile de proprietate ale drepturilor conexe de autor includ, pe lângă dreptul de licență, “dreptul de a solicita remunerație”, care poate permite utilizarea de către alții sub condiții precum taxe de utilizare. Dreptul de a solicita remunerație nu poate opri utilizarea de către alții, dar poate solicita plata unei sume de bani.

În ceea ce privește drepturile de proprietate, este bine să le considerăm separat pentru “spectacole live”, “spectacole înregistrate pe discuri” și “spectacole înregistrate în opere cinematografice”, cum ar fi filme, programe de televiziune, videoclipuri. De exemplu, în cazul “spectacolelor înregistrate în opere cinematografice”, atunci când doriți să utilizați un spectacol înregistrat cu acordul unui artist interpret sau executant, cum ar fi un actor, în principiu, nu este necesar să obțineți din nou acordul artistului interpret sau executant. (Articolul 91 alineatul (2), Articolul 92 alineatul (2), Articolul 92-2 alineatul (2) din Legea japoneză a drepturilor de autor)

Cu toate acestea, în cazul în care copiați un CD muzical, este necesar să obțineți acordul nu numai al “compozitorului și textierului” și al “producătorului de discuri”, ci și al “cântăreților” și “muzicienilor”, adică “artiștii interpreți sau executanți”.

În contrast, atunci când copiați un videoclip sau un DVD, este necesar să obțineți acordul producătorului de film și al scenaristului, dar nu este necesar să obțineți acordul “actorilor” și alți “artiști interpreți sau executanți”.

Postarea de videoclipuri și drepturile conexe de autor

În martie 2008 (anul 2008 în calendarul gregorian), YouTube a încheiat pentru prima dată în Japonia un acord de licență globală cu Japan Rights Clearance (JRC), ajungând la un acord cu e-License în mai același an și cu JASRAC în octombrie.

De asemenea, Nico Nico Douga a încheiat un acord de licență globală cu JASRAC, JRC și e-License între anii 2008 și 2009, iar USTREAM a făcut același lucru în iulie 2010.

Datorită acestui acord global, utilizatorii pot posta pe YouTube și alte platforme videoclipuri în care interpretează sau cântă melodii gestionate de JASRAC.

Cu toate acestea, trebuie să fim atenți la faptul că nu putem posta direct CD-uri sau videoclipuri promoționale sau să le folosim ca muzică de fundal.

Acest lucru se datorează faptului că drepturile gestionate în aceste acorduri globale sunt strict “drepturi de autor”, și nu acoperă “drepturile conexe de autor” care nu pot fi gestionate de JASRAC și alții.

Și drepturile conexe de autor, care sunt importante în postarea de muzică, sunt drepturile producătorilor de înregistrări, cunoscute și sub numele de drepturi de master.

Așa-numitul drept de înregistrare

În contractele încheiate cu artiști precum cântăreți sau muzicieni pentru înregistrări, este obișnuit ca drepturile acestor artiști să fie transferate producătorilor de discuri (producții, companii de discuri, etichete etc.). Prin urmare, drepturile acestor artiști sunt de obicei incluse în dreptul de înregistrare.

De asemenea, dreptul artistului de a solicita remunerație (dreptul de a solicita taxe de difuzare sau de închiriere) nu este transferat, acestea fiind exercitate prin intermediul unei organizații desemnate de Agenția pentru Cultură a Japoniei (Asociația Artistică CPRA).

Dreptul de înregistrare include drepturile producătorului de discuri de “drept de reproducere”, “drept de transmitere”, “drept de transfer”, “drept de împrumut” și drepturile artistului de “drept de înregistrare și înregistrare”, “drept de difuzare și difuzare prin cablu”, “drept de transmitere”, “drept de transfer”, “drept de împrumut”.

Dreptul de licență înseamnă a permite utilizarea de către alții, sau, invers, faptul că alții nu pot utiliza fără permisiune, deci utilizarea de a copia (adică reproduce) un CD comercial care este o copie a înregistrării originale, devine o încălcare a drepturilor dacă nu există permisiunea deținătorului dreptului de înregistrare.

Același lucru este valabil și pentru utilizarea de a încărca pe YouTube sau pe propriile rețele de socializare sau pagini web, ceea ce se numește transmitere.

Suspectul menționat la început, în ciuda lipsei de permisiune a deținătorului dreptului de înregistrare, a încălcat drepturile conexe prin utilizarea de a reproduce și a transmite, devenind suspect de încălcarea legii drepturilor de autor.

Drepturile conexe și drepturile de autor

Drepturile conexe sunt, de asemenea, drepturi stabilite prin Legea drepturilor de autor (Legea japoneză a drepturilor de autor), deci în sens larg sunt drepturi de autor. Cu toate acestea, este necesar să înțelegem că acestea sunt diferite de drepturile de autor în sensul strict, care sunt drepturi acordate creatorului unei opere, ca drepturi de proprietate.

Când vorbim despre drepturile muzicale, JASRAC (Societatea Japoneză pentru Drepturile de Autor Muzicale) este bine cunoscută, dar JASRAC gestionează doar o parte a drepturilor de autor (în sensul strict), și nu are nicio legătură cu drepturile conexe.

Prin urmare, nu este suficient să aplici la JASRAC pentru a utiliza muzica, în funcție de modul în care este utilizată, poate fi necesară și permisiunea de la titularii de drepturi conexe sau alți titulari de drepturi în afara JASRAC.

YouTube și NicoNico Douga, de exemplu, au încheiat contracte globale cu JASRAC în ceea ce privește utilizarea, astfel încât cei care postează videoclipuri pot posta melodii gestionate de JASRAC fără a aplica la JASRAC. Cu toate acestea, acest lucru este permis doar pentru drepturile gestionate de JASRAC, adică drepturile de autor ca drepturi de proprietate.

De altfel, JASRAC nu gestionează nici drepturile de adaptare, deci dacă dorești să aranjezi o melodie gestionată de JASRAC, ai nevoie de permisiunea titularului original al drepturilor (compozitorul sau editura muzicală).

Prin urmare, dacă creezi un videoclip sau postezi un videoclip folosind o sursă de sunet identică cu originalul, cum ar fi un CD comercial sau o sursă de sunet descărcată, trebuie să obții permisiunea titularului drepturilor originale pentru “reproducere” sau “abilitarea la transmitere”.

De notat că, pe NicoNico Douga și NicoNico Live Broadcast, au primit permisiunea de la titularii drepturilor originale pentru unele melodii, deci poți utiliza aceste melodii fără a obține permisiunea individuală.

Utilizarea muzicii și drepturile conexe de autor

În 2016, în drama difuzată pe TBS, “Fuga este rușinoasă, dar utilă”, Hoshino Gen a prezentat un dans vesel împreună cu Yui Aragaki și alții, pe melodia “Koi” pe care o cântă el însuși. Acesta a devenit popular sub numele de “Dansul Koi”. Pe site-uri de videoclipuri precum YouTube și Nico Nico Douga, diverse persoane au încărcat videoclipuri în care dansează “Dansul Koi”, iar videoclipul în care ambasadoarea SUA în Japonia de atunci, Caroline Kennedy, dansează a depășit 8 milioane de vizualizări, devenind un mare boom.

Acest lucru a fost posibil deoarece a fost acordată o autorizație prealabilă de la deținătorii drepturilor de autor, cu condiția că “videoclipurile “Dansul Koi” sunt produse și publicate în scopuri personale și non-profit”, “sursa de sunet utilizată este cumpărată prin CD sau distribuție” și “durata sursei de sunet utilizate în videoclip este de aproximativ 90 de secunde, la fel ca în finalul dramei”. Prin urmare, a fost posibil să postați fără a solicita în mod special (cu toate acestea, în prezent nu puteți posta fără permisiune deoarece perioada de condiții a expirat).

Prin urmare, dacă nu este permisă utilizarea neautorizată a sursei de sunet, este posibil să creați ceva identic cu originalul. Copiați sursa de sunet pe care doriți să o utilizați și interpretați instrumentul sau introduceți-o singur, și utilizați-o ca sursă de sunet originală.

Deși este complicat, deoarece sunteți creatorul originalului, puteți utiliza liber originalul și puteți posta videoclipuri.

Cu toate acestea, deși această metodă este acceptabilă pe site-urile de încărcare a videoclipurilor care au un contract cu JASRAC (Societatea Japoneză pentru Drepturile Autorilor, Compozitorilor și Editorilor), dacă o postați pe blogul personal, este necesară o autorizație separată de la JASRAC.

Rezumat

Pe site-urile de încărcare a videoclipurilor, există multe videoclipuri în care oamenii cântă cu karaoke în fundal sau dansează pe muzica de pe CD, dar majoritatea dintre acestea probabil nu au obținut permisiunea de la deținătorii drepturilor de autor originale.

Producătorii de înregistrări dețin drepturile nu numai asupra muzicii de pe CD, ci și asupra muzicii distribuite în cluburile de karaoke, deci dacă nu se obține permisiunea de la acești deținători de drepturi, există o suspiciune puternică de încălcare a drepturilor conexe de autor.

Decizia dacă se încalcă sau nu drepturile conexe de autor poate fi adesea dificilă, așa că ar fi bine să solicitați sfatul unui avocat cu experiență.

Dacă doriți să aflați mai multe despre drepturile de autor ale muzicii de fundal în videoclipuri, vă rugăm să vizionați videoclipurile de pe canalul nostru de YouTube.

https://www.youtube.com/watch?v=scmwxNJEV5Q[ja]