Repostarea (Retweeting) unei imagini publicate fără permisiune constituie o încălcare a drepturilor de autor?

Rețelele de socializare (SNS) au devenit un instrument esențial de comunicare nu doar pentru persoane individuale, ci și pentru companii. Transmiterea de informații prin intermediul unor imagini atractive este eficientă pentru relațiile publice și activitățile de promovare a vânzărilor, însă, dacă aceste imagini sunt opere ale unor terți utilizate fără permisiune, există riscul neintenționat de a încălca drepturile de autor. În special, retweet-urile sau share-urile făcute cu ușurință de către angajați pot duce la situații care afectează încrederea în întreaga companie.

Acest articol abordează o întrebare esențială: “Dacă o imagine postată fără autorizație este distribuită mai departe, poate fi compania acuzată de încălcare a drepturilor de autor sub legea japoneză?” Vom explica acest aspect folosind exemple reale și cazuri juridice relevante.

Relația dintre difuzarea pe rețelele sociale și drepturile de autor în Japonia

Rețelele sociale sunt un instrument de comunicare esențial în era modernă, unde informațiile se răspândesc într-o clipă, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru companii. Cu toate acestea, datorită rapidității cu care se pot difuza informațiile, problemele legate de drepturile de autor devin tot mai frecvente. În special, operele precum imaginile și videoclipurile sunt ușor copiate și redistribuite, ceea ce duce adesea la răspândirea lor în moduri neintenționate de către deținătorii de drepturi.

Legea drepturilor de autor din Japonia acordă creatorilor de opere diverse drepturi și interzice acțiunile care încalcă aceste drepturi. Este important de reținut că încălcarea drepturilor de autor poate avea loc nu doar în cazul intenției, ci și din neglijență sau chiar dacă persoana nu era conștientă de încălcare.

Ce implicații legale are actul de “difuzare” pe rețelele sociale? Printre cele mai relevante se numără “dreptul de reproducere” și “dreptul de transmisie publică”.

Dreptul de reproducere se referă la dreptul de a copia sau de a imprima o operă. Utilizarea funcțiilor de retweet sau share pentru a afișa o imagine pe contul propriu implică reproducerea temporară a datelor în cache pentru a permite afișarea pe ecranul unui dispozitiv de procesare a informațiilor, ceea ce poate intra în conflict cu acest drept de reproducere.

Dreptul de transmisie publică este dreptul de a transmite sau de a pune la dispoziție o operă publicului prin intermediul liniilor de comunicație, cum ar fi internetul. Facilitarea vizualizării unei imagini de către un număr nedefinit de persoane, cum ar fi urmăritorii proprii, prin retweet sau share, poate implica dreptul de transmisie publică.

Articolul asociat: Relația dintre publicarea fotografiilor fără consimțământ și drepturile de autor[ja]

Cazul tweeturilor și retweeturilor de pe Twitter (acum X)

Pe internet și pe rețelele sociale, încărcarea neautorizată a operelor protejate de dreptul de autor constituie o încălcare a legii drepturilor de autor. Dar ce se întâmplă când cineva retweetează un tweet cu imagine încărcat fără autorizație?

Există un precedent în care Curtea Supremă din Japonia a stabilit că și retweetarea unui tweet cu imagine conform specificațiilor Twitter (acum X) poate constitui o încălcare a drepturilor de autor.

În acest caz, reclamantul a fost un fotograf profesionist. Reclamantul a adăugat în colțul unei fotografii cu lăcrămioare textul „Ⓒ (numele autorului)” și a postat această imagine pe propriul site web. Fotografia cu lăcrămioare a fost încărcată ilegal, motiv pentru care reclamantul a solicitat dezvăluirea informațiilor despre emitent de la compania care opera pe atunci Twitter, respectiv Twitter Inc. (sediul central) și Twitter Japan Inc. (filiala din Japonia) (denumirile companiilor sunt cele de la momentul respectiv).

Un utilizator neidentificat A a încărcat fotografia în cauză fără permisiunea reclamantului ca imagine de profil. Astfel, imaginea a fost salvată și afișată automat pe URL-ul de salvare a imaginilor de profil de pe Twitter, iar fotografia a început să apară pe cronologia utilizatorului A.

Un utilizator neidentificat B a tweetat fotografia în cauză, inclusiv fișierul de imagine, fără permisiunea reclamantului. Ca urmare, fișierul de imagine a fost salvat și afișat automat pe URL-ul de salvare a imaginilor de pe Twitter, iar tweetul și fotografia au început să apară pe URL-ul de afișare a tweetului și pe cronologia utilizatorului B.

Utilizatorii neidentificați CDE au retweetat tweetul utilizatorului B, ceea ce a făcut ca fotografia să apară pe cronologiile fiecăruia dintre ei.

Reclamantul a susținut că afișarea fotografiei de către conturile A și B a încălcat dreptul de comunicare publică (articolul 23, alineatul 1 din Legea Drepturilor de Autor). Actul de a seta o imagine ca imagine de profil și actul de a tweeta imaginea în sine fără autorizație constituind o încălcare a dreptului de comunicare publică, lucru cu care partea Twitter nu a fost în dezacord. Punctul de dispută în acest caz a fost actul de retweetare efectuat de CDE. S-a dezbătut dacă retweetarea, prin care fotografia a fost afișată, a încălcat sau nu drepturile de autor ale reclamantului.

Articolul asociat: Natura operei și autorul în cazul postării de fotografii[ja]

Argumentele Reclamantului și ale Pârâtului

Reclamantul a susținut încălcarea:

• dreptului de comunicare publică
• dreptului de integritate
• dreptului de a fi recunoscut ca autor
• dreptului de a-și proteja reputația și prestigiul

Să le examinăm pe fiecare în parte.

Reclamantul a susținut că nu doar persoana care a postat un tweet cu imagine, dar și cei care au retweetat acel tweet, comit o încălcare a dreptului de comunicare publică și alte drepturi, prin “afișarea în timeline a unui tweet cu imagine fără permisiune prin retweet.”

Mai mult, reclamantul a susținut că, datorită specificațiilor Twitter, când un tweet cu imagine este retweetat și afișat în timeline, este automat decupat (așa-numitul “link inline”), iar această acțiune de decupare încalcă dreptul de integritate (Articolul 20, Paragraful 1 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia). Dreptul de integritate se referă la dreptul de a nu permite modificarea conținutului sau titlului operei tale fără consimțământul tău.

În plus, reclamantul a susținut că decuparea face ca numele său să nu mai fie recunoscut, încălcând astfel dreptul de a fi recunoscut ca autor.

De asemenea, reclamantul a susținut că actul de retweetare dă impresia greșită că fotografia reclamantului poate fi folosită fără permisiune, ca și cum ar fi o operă de valoare scăzută, ceea ce constituie o încălcare a dreptului de a-și proteja reputația și prestigiul (Articolul 113, Paragraful 6 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia).

În răspuns, Twitter Inc. a susținut că “persoanele care retweetează nu transmit ele însele datele imaginii (fotografiei), ci doar date nerelevante pentru fotografia în sine, deci nu constituie o încălcare a dreptului de comunicare publică.”

În plus, în ceea ce privește susținerea reclamantului că decuparea automată constituie o încălcare a drepturilor morale ale autorului, Twitter Inc. a contraargumentat astfel:

• Pe baza specificațiilor Twitter, acțiunea de decupare este efectuată pe computerul utilizatorului de internet care vizualizează, astfel că subiectul acțiunii de decupare nu este persoana care retweetează, ci utilizatorul de internet, și prin urmare nu se poate stabili o încălcare a dreptului de integritate sau a dreptului de a fi recunoscut ca autor.
• Decuparea este efectuată automat și mecanic de sistemul Twitter pentru a afișa în mod natural și fără constrângeri multiple fotografii într-un spațiu limitat de ecran, deci este o modificare “inevitabilă” (Articolul 20, Paragraful 2, Punctul 4 din Legea Drepturilor de Autor), și nu constituie o încălcare a dreptului de integritate.
• Prin retweetarea postării nu se poate considera că reputația obiectivă și prestigiul reclamantului sunt diminuate, deci dreptul de a-și proteja reputația și prestigiul nu este stabilit.

Articolul asociat: Ce sunt drepturile morale ale autorului și protecția reputației sau prestigiului?[ja]

Decizia Tribunalului Districtual Tokyo: Cererea reclamantului nu a fost admisă

În prima instanță, Tribunalul Districtual Tokyo a evaluat retweet-ul efectuat de CDE astfel:

• Prin actul de retweet, un link inline către URL-ul în cauză este automat setat în timeline-ul respectiv, iar de la acest URL datele fișierului de imagine sunt transmise direct către dispozitivul utilizatorului, cum ar fi un computer
• Deoarece nicio dată de informații circulante nu este transmisă la fiecare URL și nici nu se efectuează transmiterea acestor date de la URL la dispozitivul utilizatorului, actul de retweet în sine nu transmite și nici nu facilitează transmiterea datelor menționate

Pe baza acestor considerente, s-a decis că nu constituie o transmisie publică. De asemenea, datorită mecanismului de retweet, nu se efectuează nicio modificare a fișierului de imagine, astfel încât nu se poate vorbi de încălcarea dreptului de a păstra integritatea operei, iar de la retweeteri către public nu se poate considera că există o oferire sau prezentare a fotografiilor în cauză, deci nu se stabilește nici o încălcare a dreptului de a fi menționat numele.

În plus, reclamantul a susținut că transmiterea fișierului de imagine al fotografiei în cauză de la URL-ul informațiilor circulante către computerul clientului prin actul de retweet constituie o transmisie automată publică și că retweeterii ar trebui considerați subiecții acesteia, astfel încât actul de retweet ar încălca dreptul de transmisie publică.

Însă, deoarece fișierul de imagine al fotografiei în cauză a fost încărcat pe serverul Twitter de către B, care a creat astfel condițiile pentru o posibilă transmisie publică, s-a decis că subiectul transmiterii menționate ar trebui considerat B, și astfel, s-a ordonat dezvăluirea informațiilor despre expeditor pentru A și B, dar nu s-a admis dezvăluirea adresei de e-mail corespunzătoare pentru CDE (Decizia Tribunalului Districtual Tokyo din 15 septembrie 2016 (2016)).

Nemulțumit de aceasta, reclamantul a făcut apel.

Decizia Curții Superioare de Proprietate Intelectuală: Acceptarea Parțială a Cererii Reclamantului

Curtea Superioară de Proprietate Intelectuală, în calitate de instanță de apel, a stabilit că nu se poate considera că subiecții transmisiunii publice automate sunt persoanele care au efectuat retweet-urile în cauză și că actul de retweet în sine nu a facilitat în mod semnificativ transmisiunea publică automată, astfel încât nu se poate recunoaște că persoanele care au efectuat retweet-urile au fost complici la încălcarea dreptului de transmisie publică.

De asemenea, a stabilit că fotografia, care este o operă protejată de dreptul de autor, nu a fost copiată prin actul de retweet, deoarece doar datele au fost transmise, și astfel nu a recunoscut încălcarea dreptului de reproducere. În plus, deoarece nu s-a recunoscut actul de încălcare a dreptului de comunicare publică în sine, nu există niciun temei pentru a recunoaște complicitatea la această încălcare, menținând astfel aceeași decizie ca și în prima instanță.

Pe de altă parte, a examinat încălcarea drepturilor morale ale autorului. În ceea ce privește dreptul de integritate, a stabilit că imaginea în cauză este o expresie creativă a gândurilor sau sentimentelor și că se încadrează în domeniul literaturii, științei, artelor sau muzicii, fiind astfel o operă protejată de legea dreptului de autor. Cu toate acestea, deoarece imaginea a fost modificată ca rezultat al actului de retweet, prin specificarea locației și dimensiunii de către contul CDE, s-a recunoscut că imaginea a fost alterată de către persoanele care au efectuat retweet-ul, constituind o încălcare a dreptului de integritate. În plus, deoarece numele fotografului profesionist, apelantul, nu a mai fost afișat ca urmare a retweet-ului, s-a stabilit că apelantul a fost privat de dreptul de a avea numele afișat atunci când opera este oferită sau prezentată publicului, recunoscând astfel și încălcarea dreptului de a avea numele afișat.

Curtea Superioară de Proprietate Intelectuală a respins, de asemenea, argumentul pârâților că modificările aduse ca urmare a actului de retweet reprezintă o “modificare inevitabilă” conform articolului 20, alineatul 4 din Legea Dreptului de Autor, deoarece retweet-ul a fost efectuat fără permisiunea apelantului pe contul 2, care includea fișierul de imagine al fotografiei în cauză. Prin urmare, nu se poate recunoaște că modificările care însoțesc astfel de acte constituie o “modificare inevitabilă”.

În ceea ce privește dreptul de a proteja reputația, Curtea nu a recunoscut nicio încălcare. Motivul este că, chiar dacă fotografia în cauză a fost afișată alături de personaje din Sanrio sau Disney, nu se poate crea imediat impresia greșită că este o operă de valoare scăzută sau de proastă calitate, care poate fi utilizată fără permisiune.

Ca rezultat, Curtea a ordonat companiei Twitter să dezvăluie adresele de e-mail ale deținătorilor conturilor A, B și CDE (Curtea Superioară de Proprietate Intelectuală, 25 aprilie 2018 (Heisei 30)).

Nemulțumită de această decizie, compania Twitter a făcut recurs, iar cererea de admitere a recursului a fost acceptată, astfel încât decizia finală va fi luată de Curtea Supremă de Justiție.

Decizia Curții Supreme din Japonia: Recunoașterea încălcării dreptului de a indica numele autorului

Curtea Supremă din Japonia a decis să excludă încălcarea dreptului de a păstra identitatea lucrării din motivele de apel și să se pronunțe exclusiv asupra încălcării dreptului de a indica numele autorului.

Partea Twitter a argumentat că fiecare persoană care a retweetat nu a folosit lucrări protejate de drepturi de autor prin retweeturile lor, și astfel nu au efectuat “oferirea sau prezentarea lucrării publicului” conform articolului 19, alineatul 1 din Legea Drepturilor de Autor din Japonia. Mai mult, au susținut că utilizatorii care vizualizează paginile web respective pot vedea imaginea originală cu numele autorului dacă dau clic pe imaginea afișată în articolul retweetat, deci se poate spune că persoanele care au retweetat au indicat numele autorului “în conformitate cu modul în care autorul a afișat deja numele” (conform aceluiași articol, alineatul 2). Prin urmare, au susținut că decizia instanței anterioare de a recunoaște încălcarea dreptului de a indica numele autorului prin retweeturi conține erori în interpretarea și aplicarea Legii Drepturilor de Autor.

În răspuns, Curtea Supremă din Japonia a recunoscut încălcarea dreptului de a indica numele autorului și a respins apelul.

Motivele acestei decizii includ următoarele două puncte:

• Chiar dacă utilizatorii pot vedea imaginea originală cu numele autorului dacă dau clic pe imaginea afișată, aceasta nu schimbă faptul că secțiunea cu numele autorului se află pe o pagină web separată de pagina web pe care este afișată imaginea;
• Utilizatorii care vizualizează paginile web nu vor vedea numele autorului decât dacă dau clic pe imaginea afișată, și nu există circumstanțe care să sugereze că utilizatorii obișnuiesc să dea clic pe aceste imagini;

Prin urmare, Curtea Supremă a concluzionat că faptul că utilizatorii pot vedea imaginea originală cu numele autorului dacă dau clic pe imaginea afișată în articolul retweetat nu înseamnă că persoanele care au retweetat au indicat numele autorului.

Astfel, decizia Curții de Proprietate Intelectuală din Japonia a devenit definitivă, stabilind că retweeturile pot constitui o încălcare a drepturilor morale ale autorului și că, chiar și atunci când se retweetează conform specificațiilor Twitter, informațiile despre expeditor pot fi dezvăluite printr-o cerere de divulgare a informațiilor (Decizia Curții Supreme din 21 iulie a anului Reiwa 2 (2020)[ja]).

Deși Curtea Supremă a exclus dreptul de a păstra identitatea lucrării din motivele de apel și s-a pronunțat doar asupra dreptului de a indica numele autorului, recunoașterea încălcării dreptului de a indica numele autorului este suficientă pentru a stabili o încălcare a drepturilor, ceea ce poate însemna că nu a considerat necesar să se pronunțe asupra dreptului de a păstra identitatea lucrării.

În ciuda acestui fapt, Curtea de Proprietate Intelectuală a decis că “acțiunea de a tăia” constituie o încălcare a dreptului de a păstra identitatea lucrării, iar Curtea Supremă nu a negat această decizie. Se poate considera că principiile enunțate de Curtea Supremă cu privire la dreptul de a indica numele autorului se aplică și în cazul dreptului de a păstra identitatea lucrării.

Concluzie: Consultați un avocat pentru încălcarea drepturilor de autor pe rețelele sociale

Acest articol a explicat riscurile legate de distribuirea neautorizată a imaginilor și încălcarea drepturilor de autor pe rețelele sociale. În special, decizia Curții Supreme de Justiție din Japonia (Reiwa 2 (2020)) din 21 iulie a clarificat că acțiunile de retweet pot constitui o încălcare a drepturilor de autor, ceea ce necesită prudență în răspândirea informațiilor fără grijă.

Legea drepturilor de autor este complexă și deciziile pot varia în funcție de fiecare caz în parte. Nu puteți presupune că veți fi exonerat de responsabilitate doar pentru că nu știați. Dacă aveți îndoieli cu privire la posibila încălcare a drepturilor de autor în utilizarea rețelelor sociale ale companiei dvs. sau dacă v-ați confruntat cu probleme legate de încălcarea drepturilor de autor, vă recomandăm să consultați rapid un avocat.

Articolul asociat: Oare constituie încălcare a drepturilor de autor utilizarea de capturi de ecran de pe Twitter? Explicarea deciziei din Reiwa 5 (2023)[ja]

Ghidul măsurilor noastre de intervenție

Cabinetul de Avocatură Monolith este o firmă de avocatură cu experiență bogată în IT, în special în domeniul internetului și al legii. În ultimii ani, încălcarea drepturilor de autor pe internet a atras o atenție considerabilă. Cabinetul nostru abordează aceste probleme printr-o echipă specializată de avocați cu experiență vastă. Vă rugăm să consultați articolul de mai jos pentru detalii.

Domeniile de practică ale Cabinetului de Avocatură Monolith: Servicii legale IT și de proprietate intelectuală pentru diverse companii[ja]